Urbano Rattazzi
Urbano Rattazzi | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Urbano Rattazzi |
Născut | [3] Alessandria, Piemont, Italia[3] |
Decedat | (64 de ani)[4][5][6][3] Frosinone, Lazio, Italia[3] |
Frați și surori | Giacomo Rattazzi[*][[Giacomo Rattazzi (politician italian)|]] |
Căsătorit cu | Marie-Lætitia Bonaparte-Wyse[*][[Marie-Lætitia Bonaparte-Wyse (scriitoare franceză)|]][3] |
Cetățenie | Regatul Italiei (–) Kingdom of Sardinia[*][[Kingdom of Sardinia (kingdom from 1720 to 1861)|]] (–) |
Religie | Biserica Catolică |
Ocupație | politician diplomat avocat |
Limbi vorbite | limba italiană[7] |
Deputat al Regatului Italiei | |
În funcție – [1] | |
Legislatură | XI legislatura del Regno d'Italia[*][[XI legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|]] |
ministro delle finanze del Regno d'Italia[*][[ministro delle finanze del Regno d'Italia (former position of the Kingdom of Italy (1861-1922))|]] | |
În funcție – | |
Precedat de | Francesco Ferrara[*] |
Succedat de | Luigi Guglielmo Cambray-Digny[*] |
Prim-ministru al Regatului Italiei[*] | |
În funcție – [2] | |
Precedat de | Bettino Ricasoli |
Succedat de | Luigi Federico Menabrea |
Deputat al Regatului Italiei | |
În funcție – [1] | |
Legislatură | X legislatura del Regno d'Italia[*][[X legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|]] |
În funcție – [1] | |
Legislatură | IX legislatura del Regno d'Italia[*][[IX legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|]] |
Prim-ministru al Regatului Italiei[*] | |
În funcție – [2] | |
Precedat de | Bettino Ricasoli |
Succedat de | Luigi Carlo Farini |
ministro degli affari esteri del Regno d'Italia[*][[ministro degli affari esteri del Regno d'Italia |]] | |
În funcție – | |
Precedat de | Bettino Ricasoli |
Succedat de | Giacomo Durando[*] |
Deputat al Regatului Italiei | |
În funcție – [1] | |
Legislatură | VIII legislatura del Regno d'Italia[*][[VIII legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|]] |
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |]] | |
În funcție – [1] | |
Legislatură | VII legislatura del Regno di Sardegna[*][[VII legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|]] |
ministro dell'interno del Regno di Sardegna[*][[ministro dell'interno del Regno di Sardegna |]] | |
În funcție – | |
Precedat de | Camillo Benso Conte de Cavour |
Succedat de | Camillo Benso Conte de Cavour |
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |]] | |
În funcție – [1] | |
Legislatură | VI legislatura del Regno di Sardegna[*][[VI legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|]] |
ministro dell'interno del Regno di Sardegna[*][[ministro dell'interno del Regno di Sardegna |]] | |
În funcție – | |
Precedat de | Gustavo Ponza di San Martino[*] |
Succedat de | Camillo Benso Conte de Cavour |
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |]] | |
În funcție – [1] | |
Legislatură | V legislatura del Regno di Sardegna[*][[V legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|]] |
ministro per gli affari ecclesiastici e di grazia e giustizia del Regno di Sardegna[*][[ministro per gli affari ecclesiastici e di grazia e giustizia del Regno di Sardegna |]] | |
În funcție – | |
Precedat de | Carlo Bon Compagni di Mombello[*] |
Succedat de | Giovanni de Foresta[*] |
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |]] | |
În funcție – [1] | |
Legislatură | IV legislatura del Regno di Sardegna[*][[IV legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|]] |
În funcție – [1] | |
Legislatură | III legislatura del Regno di Sardegna[*][[III legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|]] |
ministro dell'interno del Regno di Sardegna[*][[ministro dell'interno del Regno di Sardegna |]] | |
În funcție – | |
Precedat de | Riccardo Sineo[*] |
Succedat de | Pier Dionigi Pinelli[*] |
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |]] | |
În funcție – [1] | |
Legislatură | II legislatura del Regno di Sardegna[*][[II legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|]] |
ministro per gli affari ecclesiastici e di grazia e giustizia del Regno di Sardegna[*][[ministro per gli affari ecclesiastici e di grazia e giustizia del Regno di Sardegna |]] | |
În funcție – | |
Precedat de | Felice Merlo[*] |
Succedat de | Riccardo Sineo[*] |
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |]] | |
În funcție – [1] | |
Legislatură | I legislatura del Regno di Sardegna[*][[I legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|]] |
presidente della Camera dei deputati del Regno di Sardegna[*][[presidente della Camera dei deputati del Regno di Sardegna |]] | |
Legislatură | IV legislatura del Regno di Sardegna[*][[IV legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|]] |
Legislatură | VI legislatura del Regno di Sardegna[*][[VI legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|]] |
presidente della Camera dei deputati del Regno d'Italia[*][[presidente della Camera dei deputati del Regno d'Italia |]] | |
Succedat de | Sebastiano Tecchio[*] |
Legislatură | VIII legislatura del Regno d'Italia[*][[VIII legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|]] |
Partid politic | Sinistra storica[*][[Sinistra storica (historical political faction in Italy)|]] |
Alma mater | Universitatea din Torino |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Urbano Rattazzi (n. , Alessandria, Piemont, Italia – d. , Frosinone, Lazio, Italia) a fost un politician italian.
Viața personală
S-a născut în Alessandria, Piemont. A studiat dreptul la Torino, iar în 1838 și-a început practica în avocatură, cu care a avut un succes notabil în capitală și la Casale. Soția sa, Laetitia Marie Wyse Bonaparte, cu care s-a căsătorit în 1863, a fost un romancier francez remarcat și o nepoată a împăratului Napoleon I.[8] Împreună au avut o fiică: Romana Rattazzi (1871–1943).
Carieră
În 1848, Rattazzi a fost trimis la Camera deputaților Sardiniei din Torino ca reprezentant al orașului său natal. S-a aliat cu partidul liberal, adică cu democrații. Prin puterile sale de dezbatere, a contribuit la înfrângerea guvernului Balbo, iar în august a primit portofoliul de Instrucțiune Publică, deși a părăsit mandatul după câteva zile. În decembrie, în cabinetul Gioberti, a devenit ministru de interne, iar la căderea lui Gioberti în februarie 1849, lui Rattazzi i s-a încredințat formarea unui nou cabinet. Înfrângerea de la Novara a forțat demisia lui Rattazzi în martie 1849.[8] [9]
A părăsit democrații pentru liberalii moderați și a format grupul de centru-stânga. Acest partid a format o coaliție cu centrul-dreapta condus de Cavour. Această coaliție a fost cunoscută sub denumirea de connubio, adică uniunea bărbaților moderați de dreapta și de stânga și a dus la căderea cabinetului d'Azeglio în noiembrie 1852 și organizarea unui nou guvern de către Cavour. Rattazzi a renunțat la președinția Parlamentului în 1853 pentru a deveni ministru al justiției și mai târziu ministru de interne. În calitate de ministru de interne, a luat o serie de măsuri de reformă, inclusiv cea pentru suprimarea unor ordine monahale, secularizarea parțială a proprietății bisericești și restrângerea influenței asociațiilor religioase. Acest lucru a precipitat o luptă amară cu partidul clericilor. În timpul unei reacții de moment a opiniei publice el a demisionat din funcție în 1858, dar a intrat din nou în cabinetul lui La Marmora în 1859 ca ministru de interne.[8] [9]
Ca urmare a negocierilor pentru cedarea Nisei și a Savoiei către Franța, cărora li s-a opus, s-a retras din nou în ianuarie 1860. Schimbându-și părerea asupra acestei politici, a devenit președinte al camerei inferioare în primul Parlament italian, iar în martie 1862 i-a succedat în guvern lui Ricasoli, păstrându-și portofoliile de Afaceri Externe și de Interne. Cu toate acestea, ca urmare a politicii sale de represiune față de Garibaldi la Aspromonte, el a fost alungat din funcție în luna decembrie a anului următor. A fost din nou prim-ministru în 1867 - din aprilie până în octombrie. Reacția populară la ostilitatea lui față de Garibaldi l-a alungat din nou din funcție. A murit la Frosinone la 5 iunie 1873.[8] [9]
Note
- ^ a b c d e f g h i j k storia.camera.it, accesat în
- ^ a b storia.camera.it, accesat în
- ^ a b c d e f g Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în
- ^ a b Urbano Rattazzi, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Urbano Rattazzi, SNAC, accesat în
- ^ a b Urbano Rattazzi, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Rattazzi, Urbano”. Encyclopædia Britannica. 22 (ed. 11). Cambridge University Press. , o publicație aparținând domeniului public.
- ^ a b c Rines, George Edwin, ed. (). „article name needed”. Encyclopedia Americana.
Legături externe
„Rattazzi, Urbano”. New International Encyclopedia. .
|