Poștașul

Poștașul

Coperta primei traduceri românești
Informații generale
AutorDavid Brin
SubiectCorvallis
Genroman științifico-fantastic
Ediția originală
Titlu original
The Postman
Limbalimba engleză Modificați la Wikidata
EditurăBantam Books
Țara primei apariții Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Data primei apariții1985
Ediția în limba română
TraducătorHoria Aramă
EditurăEditura Baricada
Data apariției1993
Număr de pagini416
ISBN ro973-9081-27-4
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Poștașul (titlu original The Postman) este un roman științifico-fantastic distopic post-apocaliptic scris de Glen David Brin și publicat prima oară în 1985 de editura Bantam Books.

Primele doua părți ale romanului au fost publicate separat: The Postman (1982) și Cyclops (1984). Ambele lucrări au fost nominalizate la Premiul Hugo pentru cea mai bună nuvelă. Poștașul a câștigat Premiul John W. Campbell[1] și Premiul Locus pentru cel mai bun roman science-fiction (ambele în 1986).[1] Romanul a mai fost nominalizat la Premiul Hugo[1] și Nebula[2]pentru cel mai bun roman.

Intriga

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În pofida scenariului post-apocaliptic și a câtorva scene, cartea este mai ales despre civilizație și simboluri. Fiecare dintre cele trei secțiuni tratează un simbol diferit.

Primul este poștașul însuși, Gordon Krantz, care poartă uniforma Poștei Statele Unite doar pentru a-i ține de cald și joacă în scenete de William Shakespeare pentru a primi alimente. Originar din Minnesota, el călătorește spre vest până în Oregon. Refugiindu-se într-o dubiță poștală abandonată, găsește un sac cu scrisori pe care îl duce comunității din apropiere în schimbul mâncării și al adăpostului. El ajunge să facă servicii poștale și să transporte scrisori cu promisiuni deșarte de ajutor din partea Statelor Unite Restaurate ale Americii, dând speranțe oamenilor dintr-o comunitate amenințată de dictatori militari locali. Reputația sa de poștaș real nu se clădește inițial din cauza unei fraude deliberate, ci din cauza faptului că oamenii sunt disperați să creadă.

În a doua secțiune a cărții, el întâlnește o comunitate (Corvallis, Oregon) condusă de Cyclops, aparent o inteligență artificială creată la Universitatea de Stat din Oregon, care a supraviețuit în mod miraculos cataclismului. În realitate, mașina a încetat să funcționeze în timpul unei bătălii, iar un grup de savanți se străduiesc să mențină impresia că ar funcționa, pentru a păstra vie speranța, ordinea și cunoștințele.

În a treia secțiune, poștașul se alătură savanților lui Cyclops într-o luptă împotriva unui aflux de supraviețuitori împinși spre acele zone de un dușman necunoscut. Numele lor, holniștii, vine de la creatorului idealului lor, Nathan Holn - un autor care a elogiat o societate extremistă, violentă și misogină. Adepții lui au împiedicat Statele Unite să își revină după război și după plăgile care i-au urmat. Scena finală a cărții lasă impresia unei posibile alianțe cu dușmanul acestor holniști, într-un efort de a revitaliza civilizația.

Secțiunile cărții

  • Partea întâi - Munții Cascadelor
  • Partea a doua - Cyclops
  • Partea a treia - Cincinnatus[3]

Opinii critice

SFReviews a lăudat romanul, apreciind că "are minunatul talent de povestitor al lui Brin. Are eroul neînțeles, care nu știe că e erou. Are lupta dintre bine și rău. Are întrebări profunde"[4]. La rândul său, SF Site a considerat că punctele forte ale romanului le reprezintă "proza, povestea, momentele epice, personajul principal", caracterizând stilul lui Brin ca fiind unul "solid, limpede și dur ca un diamant și la fel de năvalnic ca Henric al V-lea a lui Shakespeare"[5].

Adaptări

În 1997, Kevin Costner a realizat un film[6] bazat pe acest roman, în care a jucat rolul principal.

Deși a respectat în mare acțiunea cărții, modificând doar finalul, filmul a fost un eșec atât din punct de vedere financiar[7] cât și al criticii, câștigând cinci premii Razzie la categoriile "Cel mai prost actor", "Cel mai prost regizor", "Cel mai prost cântec original", "Cel mai prost film" și "Cel mai prost scenariu"[8].

Traduceri

  • 1993 - Postașul vine după apocalips, Editura Baricada, traducere de Horia Aramă, 416 pag., ISBN 973-9081-27-4
  • 2013 - Poștașul (cartonată), Ed. Paladin, traducere de Ana-Veronica Mircea, 392 pag., ISBN 978-973-124-890-5

Note

  1. ^ a b c „1986 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în . 
  2. ^ „1985 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în . 
  3. ^ Titlurile secțiunilor au fost preluate din ediția apărută la editura Baricada în anul 1993.
  4. ^ Poștașul vine după apocalips, recenzie pe SFReviews, 30 noiembrie 2002
  5. ^ Poștașul vine după apocalips, recenzie realizată de Thomas Meyer pentru SF Site, 1997
  6. ^ Poștașul Arhivat în , la Wayback Machine. la Cinemarx
  7. ^ The Postman Box Office pe IMDB
  8. ^ Premiile filmului The Postman pe IMDB

Legături externe

  • en Istoria publicării lucrării The Postman la Internet Speculative Fiction Database
  • The Postman: Filmul, o părere a autorului romanului original de David Brin
  • Poștașul vine după apocalips la Worlds Without End

Vezi și


v • d • m
Opere de David Brin
Universul Elitelor
Romane de sine stătătoare
  • The Practice Effect
  • Poștașul
  • Inima cometei
  • Earth
  • Glory Season
  • Kiln People
  • Existence
Contribuții la alte serii
Romane grafice
  • Forgiveness
  • The Life Eaters
  • Tinkerers
Culegeri de povestiri
  • The River of Time
  • Otherness
  • Tomorrow Happens
Non-ficțiune
  • The Transparent Society: Will Technology Force Us to Choose Between Privacy and Freedom?
  • Star Wars on Trial: Science Fiction and Fantasy Writers Debate the Most Popular Science Fiction Films of All Time
v • d • m
Premiul Locus pentru cel mai bun roman științifico-fantastic
1980–1990

Titan de John Varley (1980) · Regina Zăpezilor de Joan D. Vinge (1981) · The Many Colored Land de Julian May (1982) · Marginea Fundației de Isaac Asimov (1983) · Maree stelară de David Brin (1984) · The Integral Trees de Larry Niven (1985) · Poștașul de David Brin (1986) · Vorbitor în numele morților de Orson Scott Card (1987) · Războiul elitelor de David Brin (1988) · Cyteen de C. J. Cherryh (1989) · Hyperion de Dan Simmons (1990)

1991–2000
2001–2010

The Telling de Joan D. Vinge (2001) · Passage de Connie Willis (2002) · The Years of Rice and Salt de Kim Stanley Robinson (2003) · Ilion de Dan Simmons (2004) · The Baroque Cycle de Neal Stephenson (2005) · Accelerando de Charles Stross (2006) · La Capătul curcubeului de Vernor Vinge (2007) · The Yiddish Policemen's Union de Michael Chabon (2008) · Anathem de Neal Stephenson (2009) · Boneshaker de Cherie Priest (2010)

2011–2020

Camuflaj/Încetarea alarmei de Connie Willis (2011) · Embassytown de China Miéville (2012) · Redshirts de John Scalzi (2013) · Poarta lui Abaddon de James S. A. Corey (2014) · Sabia ancilară de Ann Leckie (2015) · Mila ancilară de Ann Leckie (2016) · Capătul morții de Liu Cixin (2017) · Prăbușirea Imperiului de John Scalzi (2018) · Calea spre stele de Mary Robinette Kowal (2019) · Orașul de la miezul nopții de Charlie Jane Anders (2020)

Vezi și Premiul Locus pentru: cel mai bun roman (1971—1981) · cea mai bună nuvelă SF (1980—prezent) · cel mai bun roman fantezie (1978—prezent)